Incredere

Câtă încredere putem avea în oamenii din jurul nostru? Cum putem evalua un om pentru a ști dacă merită încrederea noastră sau nu?

Eu ofer încredere 80% de la început . Pe parcursul "interacțiunii" încrederea mea poate scădea sau, poate ajunge la nivelul de 100%.
Dacă ar fi să fac un top 3 chestii care îmi spulberă încrederea în oamenii din jurul meu,  ar suna cam asa:
1.Cel mai important "factor" care mă poate face sa-mi pierd încrederea într-o persoană este minciuna. Nu îmi place să fiu mințită și, de asemenea nu îmi place să mint. (unele voci spun ca nici nu știu sa mint, 😅).
2. Nu îmi place să fiu manipulata. 
3. Neasumarea. Nu îmi plac persoanele care nu sunt capabile să își asumă greșelile.

 Odată ce mi-am pierdut încrederea într-o persoană, este aproape imposibil sa mi-o recâștige.

Viața

Viața e făcută atât din momente grele cât și din momente fericite. Fiecare dintre noi este responsabil de propriai fericire. Poți trece prin toate momentele cu zambetul pe buze sau, te poți scufunda în tristețe.
Personal nu îmi place să las necazurile să mă copleșească. Si de asemenea nu îmi place să mă stresez prea mult.

 De exemplu daca iau o amendă pentru parcare,  nu stau sa mă învinovățesc, sa ma gândesc că daca nu parcam în locul respectiv nu luam amendă s. a. m. d. Ma duc frumos, plătesc amenda si pe viitor nu mai parchez aiurea.
Viața este făcută să o trăieşti cum crezi tu că e mai bine!
Să aveți o zi cum vă doriți! 

Deșteaptă-te române

1 decembrie 2018, 100 de ani de la Marea Unire. Nu intru prea mult(chiar deloc) in istorie. Pentru mine România înseamnă famile, rude si prieteni . Nimic altceva. 
De mai bine de 5 ani m-am stabilit in Germania si cred ca am facut cea mai buna alegere. Nu, nu umblă câinii cu covrigi în coadă (cum ar crede unii) .
 Iubesc Germania pentru respectul pe care mi-l oferă. Aici am învățat că am si drepturi, nu numai obligații. Aici am aflat ca nu trebuie sa dau atenții pentru a fi băgată în seamă într-o instituție. Si lista ar putea continua dar, eu ma opresc aici. 
 La Mulți ani, Țară Romaneasca! 

Da, da, da

Dupa mullllttttt timp m-am reintors la blogu meu. Ar fi pueril sa incep sa ma explic de ce nu am mai scris, deoarece as putea gasi o groaza de motive si parca totusi nici unu suficient de plauzibil. Deci asadar trec direct la treaba fara nici o explicatie.
Promit ca de această dată sa ma țin serios de treaba.

Sfarsit

Cu emotii mari, dar si mult entuziasm am mai incheiat un capitol din viata mea si (nu) sunt pregatita sa iau viata in piept.

Da, scoala am terminat-o acuma 5 ani, facultatea acuma 2 ani iar masterul acuma o zi.

Sunt bucuroasa ca s-a terminat dar sunt si putin debusolata ca va trebui sa intru in lumea celor mari, adica job, casa, familie si nimic legat de scoala. Poate ca inca gandesc ca  scoala ma tinea legata de copilarie, de prostii.

Urmeaza un nou inceput si sper sa intru in noul capitol din viata mea cu dreptul. 

Conferinta de presa

Azi am avut onoarea( sau poate nu) sa particip la prima conferinta de presa. M-am trezit frumusel de dimineata, m-am imbracat frumos, m-am aranjat si am pornit la drum spre locul cu pricina. Am ajutat putin inainte de inceperea conferintei si in sfarsit a venit marele moment: conferinta in sine.
Ceva nu mi-a mirosit a bine cu vreo 10 minute inainte de incepere cand un jurnalist a fost rugat sa ne spuna ceva despre meseria lui si acesta ne-a raspuns sec: "Eu nu sunt platit pentru asa ceva!" Urat! Foarte urat!
Trecem peste si incepe conferinta cu vreo 2 jurnalisti si atat. O.K. Pe la jumatatea conferintei o jurnalista, intarziata rau, intra in sala impreuna cu cameramanu. Nu se aseaza bine pe scaun ca incepe sa vb la telefon fara nici o rusine. Mai sta putin, butoneaza telefonul si cand i se nazareste se ridica si spune ca ea mai are si in alte locuri de mers si ca vrea sa ia interviuri. Acest lucru ne-a lasat pe noi studentii cu gura deschisa, pentru ca noi, eram acolo pentru a invata ceva.
In concluzie daca toate conferintele de presa sunt asa dezamagitoare, sau mai bine spus daca toti jurnalistii sunt cu un obraz asa de gros, imi doresc sa nu mai am veci pururi legatura cu ei!
P.S. Jurnalistii ar trebui sa fie constienti ca fara noi, cei care le dam subiecte de presa, nu ar mai avea cum sa-si faca munca, pentru ca nu ar mai avea unealta munci! Ar trebui sa aibe mai mult respect!

Mircea Badea

     Un personaj contraversat pe care eu nu il puteam suporta pana acum cateva zile. Cand deschideam televizorul si il vedeam parca il vedeam pe draqu, nu ca ar fi urat dar felul in care isi spune punctul de vedere si parca incearca sa ni-l impuna si noua ma enerva la culme, motiv pentru care nici nu rezistam sa tin televizorul deschis mai mult de 30 de secunde la emisiunea lui. Efectiv ma apucau nervi si imi dadea o stare totala de nervi.
     Lucrurile insa s-au schimbat acum 2 zile cand prietenul meu, care e fan convins Mircea Badea, nu a vrut sub nici un fel sa schimbe canalul sa nu-l mai aud si sa-l nu-l mai vad.
     Daca la inceputul emisiunii eram foarte stresata, nervoasa si iritata pe la finalul emisiunii nu imi mai puteam dezlipi ochii de televizor.
Si asa mi-am dat seama ca nu e draqu asa de negru! : p