Gradina Zoologica din Karlsruhe

Cum afara era frumos, vreo 30 de grade, ne gândim ca cel mai potrivit ar fi sa mergem cu pruncul din dotare, la gradina Zoologica.
Zis și făcut. Împachetăm careva haine pentru Aayan ai ceva mâncare și plecam la drum.
Drumul nu ar fi trebuit sa dureze mai mult de 45 de minute având în vedere ca aveam de condus doar 80 de km pe autostrada. Bineînțeles ca noi am făcut 2 ore pentru ca asa cum este moda în Germania, am dat peste ambuteiaje. Norocul nostru ca Aayan a adormit, ca altfel nu situ ce ne făceam.
Ajunai în Karlsruhe GPS-ul ne duce pana la destinație unde surpriza, nu exista parcare. Exista o strada pe lângă gradina zoologica unde se poate parca cu tichet care este valabil 2 ore iar dupa cele 2 ore trebuie sa cumperi altul pentru încă 2 ore.
Bun, într-un final am găsit loc de parcare și ne îndreptam spre gradina.
Biletul de intrare costa 12 euro de persoana.
Plătim și intram. 😁
Primele animale cu care ne-am intersectat au fost niște superbe păsări Flamingo.
Lângă era un lac pe care te puteai plimba cu barca. Noi, nu ne-am plimbat, deoarece eu eram singura care știe sa înoate și nu cred ca puteam sa-mi salvez ambii băieți în caz de ceva. 😁
Următoarele animale au fost focile, care stăteau "puturoase" la soare. De la foci am ajuns la 2 ursi polari care  păreau foarte deranjați de căldura de afară.
Pentru prima oară am văzut "live" cum arată un hipopotam, este gigantic.
Elefantul nu a fost foarte prietenos, cu toate ca am stat cam jumătate de ora lângă "țarcul" lui, el ne-a tratat doar cu spatele.
Cel mai mult mi-au plăcut girafele, cu toate că sunt foarte mari, au o față foarte drăgălașă și păreau foarte firave.
De asemenea, în gradina zoologica din Karlsruhe mai găsiți pești, maimuțe, lei, tigri, căprioare, păuni, bivoli și koala.

Dacă nu știți ce sa faceți în zilele libere, vă propun o excursie la gradina zoologică din Karlsruhe.

Fructe&legume made in Pakistan

Poate va gândiți că fructele și legumele sunt la fel peste tot în lume dar, adevărul este altul.
Am să vă enumăr câteva fructe și legume care au cu totul alt gust și altă formă, în Pakistan față de cele din Europa:

1. Gutuia. Gutuia nu este la fel de înecăcioasă ca și în Europa,este mai moale iar gustul este o combinație între pară și gutuia noastră. Este foarte gustoasă.

2.Bananele. Aici nu se găsesc bananele noastre mari. Aici se găsesc doar baby banane și sunt foarte dulci la gust.

3. Portocalele sunt de mai multe feluri. Există portocale sărate, amare și dulci. Dar nici unu dintre aceste sortimente nu seamănă cu portocalele mâncate de mine până acuma.
Aici portocalele se mănâncă cu sare în timp ce se sta la soare. Credeți-mă sunt super bune.


4. Chiku. Este un fruct pe care l-am mâncat prima oară în Pakistan. Nu pot sa descriu gustul, este o combinație între pară și kiwi și este extrem de aromat. Este un fruct bogat în proteine și calciu. Este de asemenea un bun anti-oxidant.
Deși este foarte apreciat în Pakistan mie nu mi-a plăcut gustul.

5. Morcovul "pakistanez" este roșu și este foarte dulce. Din morcov cel mai mult se prepara halva cu lapte. Yammy!

6. Ardeiul gras se găsește și aici în 3 culori diferența este că aici fiecare culoare are alt gust.
Ardeiul gras verde este picant și se folosește mai mult în mâncare. 🍲
Ardeiul galben are gustul de ardei pe care îl știu eu. Are gust de ardei "normal".
Ardeiul rosu este dulce.

7. Cartoful dulce are aceiași formă și culoare la exterior ca și în Europa doar că la interior este alb.

8. Lămâia este foarte mică. Are dimensiunea unei nuci dar, este foarte concentrată.

Legumele și fructele pot fi cumpărate de la vânzătorii care se plimbă pe străzi și striga cât îi țin plămâni "cartofi, mazăre, morcovi etc" sau de la tarabele din piețe.
În general se găsesc doar fructe de sezon în piețe. Deci dacă vrei să mănânci mango în luna decembrie, nu vei găsi așa ușor.

În Pakistan o regulă importantă când faci cumpărături este să negociezi prețul. Dacă ești un bun negociator poți cumpăra produsele și la jumătate de preț.

Cu toate că îmi place să încerc gusturi noi, dacă ar fi să fac o comparație, mai mult îmi plac fructele și legumele noastre. Voi ce fructe sau legume "speciale" ați mâncat?

Șofer de Pakistan

Dacă v-ați întrebat vreodată cum se circulă cu mașina în Pakistan, eu am să vă dezvălui și chiar am să vă spun câteva "reguli de circulație".
În primul rând mașinile au volanul pe partea dreaptă, la fel ca și în Anglia. Mie mi se pare foarte ciudat să stau în mașină în partea stânga și să nu conduc. 😁 Și mai ciudat mi se pare sa conduc pe "contrasens ".
Majoritatea șoferilor din Pakistan nu cunosc reguli de circulație. Respectă câteodată semaforul și cam atât.
Dacă vrei sa conduci în Pakistan trebuie să cunoști următoarele "reguli" nescrise:

* dacă ai greșit drumul nu trebuie să mergi tot înainte. Poți foarte bine să întorci și să mergi pe contrasens. Nimeni nu se supăra și în plus faci și economie la benzină.😅

*când cumperi o mașina trebuie să verifici obligatoriu claxonul. Când ai ieșit pe strada claxonezi fără încetare. Dacă unu claxonează  toți claxonează. Dacă claxonul nu funcționează nu cumperi mașina! 😏

*dacă ajungi la un sens giratoriu și trebuie sa ieși din el la a4 a ieșire, te bagi repede pe contrasens și ieși la prima ieșire. Economisești timp. 😜

*niciodată nu depășești prin stânga. Stai pe banda a 2a și claxonezi până cel din fața ta trece pe banda 1. 😁

*dacă polițistul oprește un sens de mers, calculezi repede în cap dacă poți trece de el fără sa-l lovești, și apeși accelerație. ☺️

*dacă conduci motocicletă, te strecori printre mașini. Nu stai niciodată pe banda ta de mers, te bagi printre mașini. În Pakistan nimeni nu respectă banda de mers.

*semnalizarea nu se folosește. Riști să o uiți pornită și să umbli în tot orașul cu ea pornită. Deci, mai bine nu o atingi deloc.

*dacă ai făcut pană la mașină, lași mașina acolo un ai făcut pana(chiar și în mijlocul străzii). Iei roata și pleci la vulcanizare. Când te întorci mașina este tot în același loc.

*nu există un număr maxim de persoane care pot călătorii cu mașina. De obicei călătoresc, câte persoane încap. Această regulă este valabilă și pentru motoare.

*dacă ai bușit o mașină, nu e cu supărare. Nici măcar nu ești obligat să-ți ceri scuze, doar dacă simți să faci lucru asta. Vorbesc de accidentele minore, fără victime.

Cam acestea ar fi regulile cele mai importante de circulație din Pakistan  Dacă vreo dată vă gândiți să vizitați Pakistan-ul este bine să țineți cont de aceste "reguli".
Pe mine mă amuza teribil acest stil de condus, și deja m-am obișnuit cu motocicliștii care stau atât de aproape de mașina mea, de imi dau impresia că vor să meargă cu mine cu mașina. 😜
Iar la micile bușituri am devenit imună. Nu mă mai deranjează dacă cineva îmi zgârie sau îndoaie tabla la mașină  Dar, trebuie să recunosc că la început nu am fost așa de calmă.

Ce ziceți, vi-ar plăcea un asemenea stil de condus? Ați putea să conduceți după aceste "reguli"?

Frumos e Istanbulul... de sus 😜

Pentru ca vi-am promis că o să vă povestesc cum decurg lucrurile în vacanță am sa încep sa va spun despre zborul cu avionul.

Nu sunt la primul zbor dar, sunt la primul zbor care a avut o super întârziere. Aveam primul avion din Stuttgart la Istanbul la ora 14:30. Când am ajuns în aeroportul din Stuttgart, vedem pe tabla cu informații că avionul pleacă la ora 15. Nu mă panichez, mă gândesc că este vorba doar de jumătate de oră.

După îmbarcare suntem anunțați că mai trebuie sa așteptăm până la decolare. Nu ne-a spus nimeni care este motivul. Nici de data asta nu mi-am făcut griji  Ma gândeam că, chiar și cu întârzierea asta tot mai am o oră timp sa prind următorul avion. Deci  nici un stres până acuma.
Într-un final reușim să decolăm. Eram fericiți că suntem în grafic și prindem și următorul avion. Când ajungem deasupra Istanbulului am început să ne învârtim în cerc deasupra orașului. După vreo jumate de oră ne anunță pilotul că nu are liberă pista de aterizare și că o să ne "mai plimbăm prin aer" până primește permisiunea să aterizeze.
Timpul trecea, eu deja mă gândeam că am pierdut următorul avion. Și, ce credeți? După încă o jumătate de oră, aterizam și noi în siguranță.
Coborâm din avion și auzim o voce. "cei care călătoresc spre Lahore sunt rugați să se grăbească spre poarta 230" . Atât de bucuroasă am fost! Am luat-o la fugă prin aeroport și am ajuns în avion. Ne-am așezat la locurile noastre și nu am mai avut nici o grijă.
După alte 6 ore de zbor am ajuns la destinația finală, Lahore.
În drumul de la aeroport spre casă  am văzut și unele schimbări față de anul trecut. Bineînțeles am văzut doar atât cât mi-a permis ceața, pentru că aici în 99%din seri este ceață. Dar despre asta o sa vă povestesc altă dată.
Voi ați avut vreodată întârzieri mari cu avionul?

Plec în vacanță! Nu orice vacanță, plec în vacanță la rubedeniile din partea soțului. Plec în Pakistan!
Daca atunci când am cumpărat biletele aveam în cap un plan bine stabilit legat de bagaje,ei bine, nu am reușit să mă țin de el. Iar am peste 100 de kg de bagaje. Și încă nu am terminat. Groaznic!
Când vine vorba de mers în vacanțe, cel mai mult mă îngrozește făcutul bagajului.
De fiecare dată când merg în Pakistan mi se lipesc toate lucrurile de mână  și am impresia că am nevoie de toate. Este doar o impresie. Am acolo tot ce îmi trebuie dar, ce să fac cu pitici mei? 🙈
Pe lângă lucrurile mele, mai am și lucrurile lu fiu-miu. Cine are copil știe despre ce vorbesc. Pentru Aayan am nevoie de lapte praf, medicamente, termometru, jucăriile lui preferate și hăinuțele lui.
Pe lângă bagaje mai am emoții și pentru zbor. Ultima dată la întoarcere am stat tot zborul (12ore) numai cu Aayan în brațe. O săptămână după nu mi-am mai simțit mâinile. Sper că de data asta va fi mai bine.
Acestea fiind spuse mă pun să finalizez bagajele și vă promit că vă țin la curent cu noutățile din Pakistan.

Dor de somn

Nu știu alții cum sunt dar, eu când mă pun să dorm, vreau să dorm.
Îmi place somnul în limite normale, zic eu.
De 1 an și 7 luni somnul meu a suferit o transformare. Poate vă întrebați ce s-a întâmplat în acest timp. Am să vă răspund, a apărut fiu-miu în viața și în patul meu. Dacă înainte puteam dormi cu televizorul pornit, toată noaptea, ei bine, acuma nu mai pot. Nu știu cum se face, că am un beculeț de veghe în capul meu, cred. Mai exact la cea mai mică foială a lui, eu deschid ochii. Am încercat să fiu mai relaxată când mă culc dar, rezultatul era tot același.
Am dormit chiar și în altă cameră dar, ce credeți? L-am auzit noaptea cum a scâncit o fracțiune de secundă și am aterizat direct lângă el.
Mi-e dor de somnul meu liniștit de dinainte. Somnul acela ce nu era deranjat de nimic. Somnul acela din care mă trezeam odihnită.
Probabil când fiu-miu va avea 18 ani voi putea dormi și eu liniștită. Deci mai am de așteptat doar vreo 16ani și 5luni. 😁

Zi specială

Azi este despre prietenie. Nu orice prietenie ci, una specială. Spun specială pentru ca eu chiar am o super prietenă.
Ne-am cunoscut pe holurile facultății. Nu-mi amintesc exact cum ne-am imprietenit dar stiu că îmi doresc ca această prietenie să nu se termine niciodată.
Să vă spun de ce este așa specială Georgy.  Este o fire calmă, pe când eu sunt un vulcan. 😁
Este mereu cu zâmbetul pe buze si oricât de supărată aș fi eu, ea mă binedispune. Nu este cu zâmbetul pe buze doar cu mine. Ea zâmbește tuturor.
Nu mi-a criticat niciodată alegerile sau faptele. Mi-a dat mereu sfaturi bune, sfaturi venite din inimă.
Dacă aveți așa o prietenă, țineți si cu dinții de ea.
Poate vă întrebați de ce am ales să scriu azi despre Georgy. Raspunsul este, pentru că azi este ziua ei. 😁
La Mulți Ani, prietenă bună! Cu toate că nu sunt fizic lângă tine în această zi specială (stiu ca ești născută pe 14 dar legal ești mai tânără cu o zi), cu gândul sunt alături de tine!
Îți mulțumesc că îmi ești prietenă! Îți mulțumesc că vezi mereu cea mai bună variantă a mea! Îți mulțumesc că exiști în viața mea!
La Mulți Ani, fătuk!

Îmi place iarna, și nu prea.

Iubesc zăpada! 

As putea sta în zăpadă toată ziua. Îmi place să merg cu sania, îmi place să mă "bat" cu zăpadă, îmi place să fac oameni de zăpadă, îmi place să mă trântesc în zăpadă și să fac "îngeri".

Îmi place să stau în casă la căldură și să privesc pe geam cum ninge afară.

Îmi place vinul fiert cu scorțișoară.

Cu toate că sunt atât de multe lucruri pentru care iubesc iarna, există la fel de multe lucruri care nu-mi plac.

În primul rând nu-mi place frigul. Sunt foarte friguroasă. Nu-mi place că trebuie să mă înfofolesc. Nu pot ieși din casă fără 3 bluze pe mine și o greacă  Nici fularul, căciula și mănușile nu pot lipsi. Și acuma spuneți voi, vă puteți mișca în voie având atâtea straturi de haine pe voi?

Nu-mi place iarna și pentru că ziua este mai scurtă, prea scurtă. Nici nu apuci să deschizi bine ochii dimineața că, deja se inserează afară. 

Nu-mi place nici faptul că trebuie să-mi curăț dimineața parbrizul înghețat. Și nu îmi place să conduc iarna, am o oarecare teamă. 

Nu-mi place că oamenii merg foarte grăbiți pe stradă. Încercând să ajungă cât mai repede la destinație. Parcă merg mecanic.

Și aici poate continua lista dar ma opresc și  vă anunț că peste o săptămână scap de tot frigul ăsta. Migrez și eu, ca și păsările. Mă duc în țările calde și voi reveni odată cu căldura. Yuppy!

Copilaria de ieri si de azi

Zilele trecute circula o postare pe internet despre cât de bine era să copilărești pe vremuri și cum acuma copii nu fac altceva decât să stea în fața calculatorului. Vreau să vă spun doar atât, copilul este cum îl creștem noi!

 Fiu-miu când s-a născut nu mi-a spus eu nu vreau scutece de pânză, (cum erau odată) , eu vreau pampers. A fost alegerea mea sa folosească pampers. 

Tu, "mămico" poți folosi scutece de pânza dacă, asta îți dorești.

Fiu-miu nu mi-a spus, eu vreau să am scaunul meu în mașină. A fost alegerea mea să-l pun în scaun de mașină pentru a-l știi în siguranță. 

Tu,"mămico" poți să ții copilul în mașină fără scaun,dacă asta îți dorești.

Fiu-miu nu mi-a spus, eu vreau multe jucării. A fost alegerea mea să - i cumpăr multe jucării. 

Tu, "mămico " poți să nu îi cumperi nici o jucărie. 

Fiu-miu nu mi-a spus pornește laptopul să ma uit la desene. A fost alegerea mea să - l las să se uite la desene. 

Tu, "mămico" poți să nu îl lași sa se uite la desene. 

Fiu-miu nu mi-a spus vaccinează - mă. A fost alegerea mea să îl vaccinez. 

Tu, "mămico" poți să nu-ți vaccinezi copilul. 

Și exemplele ar putea continua la nesfârșit.
Fiecare părinte își creste copilul cum dorește, cum poate, cum știe și cum vrea!
Nu vă mai uitați la alții cum fac!
Bucurați-vă că aveți libertatea de a alege cum să vă creșteți copiii! 

Chibzuită, nu zgarcită!

De când mă știu mi-a plăcut să cheltuiesc bani. Da, am avut perioada în care tot ce vedeam prin magazine îmi trebuia. Am avut perioada în care am dat bani împrumut, cu toate că știam ca nu îi voi mai primi înapoi. Eram un soi de "mână largă" .

Când m-am mutat în Germania lucrurile s-au schimbat. Ceva în creierul meu îmi spunea să nu mai cheltui atât de mulți bani aiurea. La început făceam comparație între prețul produselor din România cu preturile din Germania. Mai târziu mi-am dat seama ca nu pot face comparație. In Germania sunt plătită în euro pe când în România eram plătită în lei. Iar valoarea era alta. 

Acuma am ajuns undeva între "mână largă" și zgârcită. Mă gândesc de 2 ori dacă vreau să cumpăr ceva dar, mai am și momente când vad ceva și îl cumpăr direct. Nu îmi "mănânc de sub unghii "dar, nici nu mai cumpăr încă o pereche de pantofi roz, având încă 5 acasă. Asta înseamnă să fi chibzuit, nu zgârcit.
Nu este un lucru bun să fi zgârcit! Dar să fi chibzuit , da! 

Selfi

He, he, he. 😁
Azi vreau să vă vorbesc despre celebrul selfi. Da, știu, este de câțiva ani moda selfiurilor dar încă e pe val, ca să spun asa, și cred că nu se va demoda niciodată.
Mie îmi place sa fac selfi, și chiar dacă la început făceam niște selfi-uri nu foarte reușite, cu timpul am descoperit câteva trucuri cu ajutorul cărora poți ieși perfect în poze.
Am să vă dau câteva sfaturi pentru un selfi de senzație:
1. Lumina. Este indicat sa ai parte de lumină naturală și aceasta să îți bată în fața  să îți lumineze chipul.
Dacă lumina este în spatele tău, fața ta va fi foarte întunecată în poza.
2. Ai grijă de fundalul pozei. De exemplu degeaba ai tu un chip frumos în poză dacă  pe fundalul pozei se poate vedea un munte de gunoi sau, mai știu eu ce grozavii.
P. S. Selfi-urile făcute în baie sunt demodate!
3. Cu toții avem o parte care nu ne avantajează în poze. Căutați unghiul care vă avantajează și veți avea cele mai reușite selfi-uri. Când faceți poza ar trebui să țineți camera puțin înclinată în jos.
4. Încearcă sa fii cât mai natural. Poți chiar sa faci fețe - fețe, sau să te strâmbi când faci selfi. Selfi-urile nu trebuie să fie serioase.
 P. S. Moda pozelor cu "bot de rață" este de mult apusă.
5. Ca să nu plictisești cu selfi-urile tale, include și prietenii tăi în selfi-uri, pisica, cățelul sau orice altă vietate îți trece prin cap. 😜
P. S. Nu uita de hastag. 😉
Creează-ți stilul tău unic de poze și joacă-te întotdeauna cu camera.
Acestea fiind spuse, vă doresc succes în selfi-uri reușite!

Incredere

Câtă încredere putem avea în oamenii din jurul nostru? Cum putem evalua un om pentru a ști dacă merită încrederea noastră sau nu?

Eu ofer încredere 80% de la început . Pe parcursul "interacțiunii" încrederea mea poate scădea sau, poate ajunge la nivelul de 100%.
Dacă ar fi să fac un top 3 chestii care îmi spulberă încrederea în oamenii din jurul meu,  ar suna cam asa:
1.Cel mai important "factor" care mă poate face sa-mi pierd încrederea într-o persoană este minciuna. Nu îmi place să fiu mințită și, de asemenea nu îmi place să mint. (unele voci spun ca nici nu știu sa mint, 😅).
2. Nu îmi place să fiu manipulata. 
3. Neasumarea. Nu îmi plac persoanele care nu sunt capabile să își asumă greșelile.

 Odată ce mi-am pierdut încrederea într-o persoană, este aproape imposibil sa mi-o recâștige.

Viața

Viața e făcută atât din momente grele cât și din momente fericite. Fiecare dintre noi este responsabil de propriai fericire. Poți trece prin toate momentele cu zambetul pe buze sau, te poți scufunda în tristețe.
Personal nu îmi place să las necazurile să mă copleșească. Si de asemenea nu îmi place să mă stresez prea mult.

 De exemplu daca iau o amendă pentru parcare,  nu stau sa mă învinovățesc, sa ma gândesc că daca nu parcam în locul respectiv nu luam amendă s. a. m. d. Ma duc frumos, plătesc amenda si pe viitor nu mai parchez aiurea.
Viața este făcută să o trăieşti cum crezi tu că e mai bine!
Să aveți o zi cum vă doriți! 

Deșteaptă-te române

1 decembrie 2018, 100 de ani de la Marea Unire. Nu intru prea mult(chiar deloc) in istorie. Pentru mine România înseamnă famile, rude si prieteni . Nimic altceva. 
De mai bine de 5 ani m-am stabilit in Germania si cred ca am facut cea mai buna alegere. Nu, nu umblă câinii cu covrigi în coadă (cum ar crede unii) .
 Iubesc Germania pentru respectul pe care mi-l oferă. Aici am învățat că am si drepturi, nu numai obligații. Aici am aflat ca nu trebuie sa dau atenții pentru a fi băgată în seamă într-o instituție. Si lista ar putea continua dar, eu ma opresc aici. 
 La Mulți ani, Țară Romaneasca! 

Da, da, da

Dupa mullllttttt timp m-am reintors la blogu meu. Ar fi pueril sa incep sa ma explic de ce nu am mai scris, deoarece as putea gasi o groaza de motive si parca totusi nici unu suficient de plauzibil. Deci asadar trec direct la treaba fara nici o explicatie.
Promit ca de această dată sa ma țin serios de treaba.

Sfarsit

Cu emotii mari, dar si mult entuziasm am mai incheiat un capitol din viata mea si (nu) sunt pregatita sa iau viata in piept.

Da, scoala am terminat-o acuma 5 ani, facultatea acuma 2 ani iar masterul acuma o zi.

Sunt bucuroasa ca s-a terminat dar sunt si putin debusolata ca va trebui sa intru in lumea celor mari, adica job, casa, familie si nimic legat de scoala. Poate ca inca gandesc ca  scoala ma tinea legata de copilarie, de prostii.

Urmeaza un nou inceput si sper sa intru in noul capitol din viata mea cu dreptul. 

Conferinta de presa

Azi am avut onoarea( sau poate nu) sa particip la prima conferinta de presa. M-am trezit frumusel de dimineata, m-am imbracat frumos, m-am aranjat si am pornit la drum spre locul cu pricina. Am ajutat putin inainte de inceperea conferintei si in sfarsit a venit marele moment: conferinta in sine.
Ceva nu mi-a mirosit a bine cu vreo 10 minute inainte de incepere cand un jurnalist a fost rugat sa ne spuna ceva despre meseria lui si acesta ne-a raspuns sec: "Eu nu sunt platit pentru asa ceva!" Urat! Foarte urat!
Trecem peste si incepe conferinta cu vreo 2 jurnalisti si atat. O.K. Pe la jumatatea conferintei o jurnalista, intarziata rau, intra in sala impreuna cu cameramanu. Nu se aseaza bine pe scaun ca incepe sa vb la telefon fara nici o rusine. Mai sta putin, butoneaza telefonul si cand i se nazareste se ridica si spune ca ea mai are si in alte locuri de mers si ca vrea sa ia interviuri. Acest lucru ne-a lasat pe noi studentii cu gura deschisa, pentru ca noi, eram acolo pentru a invata ceva.
In concluzie daca toate conferintele de presa sunt asa dezamagitoare, sau mai bine spus daca toti jurnalistii sunt cu un obraz asa de gros, imi doresc sa nu mai am veci pururi legatura cu ei!
P.S. Jurnalistii ar trebui sa fie constienti ca fara noi, cei care le dam subiecte de presa, nu ar mai avea cum sa-si faca munca, pentru ca nu ar mai avea unealta munci! Ar trebui sa aibe mai mult respect!

Mircea Badea

     Un personaj contraversat pe care eu nu il puteam suporta pana acum cateva zile. Cand deschideam televizorul si il vedeam parca il vedeam pe draqu, nu ca ar fi urat dar felul in care isi spune punctul de vedere si parca incearca sa ni-l impuna si noua ma enerva la culme, motiv pentru care nici nu rezistam sa tin televizorul deschis mai mult de 30 de secunde la emisiunea lui. Efectiv ma apucau nervi si imi dadea o stare totala de nervi.
     Lucrurile insa s-au schimbat acum 2 zile cand prietenul meu, care e fan convins Mircea Badea, nu a vrut sub nici un fel sa schimbe canalul sa nu-l mai aud si sa-l nu-l mai vad.
     Daca la inceputul emisiunii eram foarte stresata, nervoasa si iritata pe la finalul emisiunii nu imi mai puteam dezlipi ochii de televizor.
Si asa mi-am dat seama ca nu e draqu asa de negru! : p

Nu am mai scris de vreo cateva zile pe blog pentru simplu, dar in acelasi timp complicatul motiv ca am fost racita. Urasc raceala si tot ce include aceasta.
La un moment dat(spun cei care au avut grija de mine) ma vedeam la mare, la soare, ma frigea nisipul de pe plaja. E foarte aiurea ca a fost doar un vis si nu a fost real, caci tare mult mi-ar fi placut in loc sa stau in pat si sa fiu indopata cu pastile si mancare!!! sa-mi arda talpile deasupra nisipului de pe o plaja din tarile calde.
Voi ce spuneti nu ar fi fost mai bine asa?

Prima zi in postura de masterant

Luni,4 oct 2010, astept cu nerabdare sa merg la facultate. De ce atata nerabdare? Nici eu nu stiu. Poate pentru ca ma plictiseam deja acasa cu toate ca am avut o groaza de lucru la firma, si mi-am ocupat timpul si cu alte joburi dar parca tot lipsea ceva. Asa ca o sun pe Georgy si o anunt ca trebuie sa ne intalnim neaparat.
Ajunse la faculta, ne-am intalnit cu alt nebun in fata facultati (Radu). Intram in sala unde se tinea deschiderea si ne punem in ultimile banci sa nu atragem atentia din prima. Lucru care s-a intamplat mai tarziu cand noii nostri profesori au inceput sa vorbeasca si eu gaseam cate o alta semnificatie la tot ce spuneau, bineinteles ca incepeam sa rad la fiecare chestie si de asemenea bineinteles ca m-am facut remarcata si in acest inceput de an.
Cu toate ca i-am promis la Georgy ca anul acesta am sa fiu mai "cuminte" la cursuri nu stiu daca ma voi putea tine de cuvant. Dar eu voi incerca. :)