Episodul 2

Este deja a doua zi de când am aceleaşi sentimente de respingere faţă de societate. Gândind astăzi la rece toate cele petrecute ieri şi toate cele acumulate în decursul anilor, îmi dau seama că nu mă pot calma nici după 48 de ore. Am sentimentul că dacă mai închid şi de această data ochii voi rămâne tot la statutul de ţintă, pe când eu îmi doresc să fiu cea care apasă pe trăgaci! Pot ţinti multi indivizi dar nu îmi doresc asta, îmi doresc să ţintesc doar acei indivizi care odată sau poate de mai multe ori au tras în mine fără milă şi în special fără motiv! Nu vreau să pozez în victimă, vreau doar să schimb măcar un dram din socitatea în care trăim!

Multă speranţă, mare dezamăgire!

Dezamăgire sau poate repulsie sau mai bine spus silă. Nici nu stiu cum să descriu ceea ce simt în momentul ăsta. Oare voi cum v-aţi simţi dacă aţi vedea că vă aflaţi într-un cerc, într-o societate unde toate meritele se atribuie celor care stiu pe lângă cine să stea, printre nişte oameni corupţi fără principii, nepăsători la cei din jur. Nişte oameni care încalcă atât principiile morale cât şi cele legale. Oare cum am ajuns eu să mă perind pe lângă niste astfel de fiinţe?! Simplu ! Nu stiam ce mă asteaptă, încă mai credeam că oamenii sunt altfel, oamenii care ar trebui să ne înveţe ceva, oamenii maturi care ar trebui să fie înţelegători cu noi, care ar trebui să ne ia pe fiecare în parte ca pe nişte fiinţe individuale nu să ne bage pe toţi la un loc. Suntem fiinţe individuale! Avem personalităţi diferite! Avem nevoi diferite! 
Numai un uragan nu poate opri furtuna din mine!
Poate veţi spune că am folosit cuvinte prea dure, dar vă pot asigura că am adresat doar nişte simple alinte.