luni, 18 octombrie 2010

Conferinta de presa

Azi am avut onoarea( sau poate nu) sa particip la prima conferinta de presa. M-am trezit frumusel de dimineata, m-am imbracat frumos, m-am aranjat si am pornit la drum spre locul cu pricina. Am ajutat putin inainte de inceperea conferintei si in sfarsit a venit marele moment: conferinta in sine.
Ceva nu mi-a mirosit a bine cu vreo 10 minute inainte de incepere cand un jurnalist a fost rugat sa ne spuna ceva despre meseria lui si acesta ne-a raspuns sec: "Eu nu sunt platit pentru asa ceva!" Urat! Foarte urat!
Trecem peste si incepe conferinta cu vreo 2 jurnalisti si atat. O.K. Pe la jumatatea conferintei o jurnalista, intarziata rau, intra in sala impreuna cu cameramanu. Nu se aseaza bine pe scaun ca incepe sa vb la telefon fara nici o rusine. Mai sta putin, butoneaza telefonul si cand i se nazareste se ridica si spune ca ea mai are si in alte locuri de mers si ca vrea sa ia interviuri. Acest lucru ne-a lasat pe noi studentii cu gura deschisa, pentru ca noi, eram acolo pentru a invata ceva.
In concluzie daca toate conferintele de presa sunt asa dezamagitoare, sau mai bine spus daca toti jurnalistii sunt cu un obraz asa de gros, imi doresc sa nu mai am veci pururi legatura cu ei!
P.S. Jurnalistii ar trebui sa fie constienti ca fara noi, cei care le dam subiecte de presa, nu ar mai avea cum sa-si faca munca, pentru ca nu ar mai avea unealta munci! Ar trebui sa aibe mai mult respect!

joi, 14 octombrie 2010

Mircea Badea

     Un personaj contraversat pe care eu nu il puteam suporta pana acum cateva zile. Cand deschideam televizorul si il vedeam parca il vedeam pe draqu, nu ca ar fi urat dar felul in care isi spune punctul de vedere si parca incearca sa ni-l impuna si noua ma enerva la culme, motiv pentru care nici nu rezistam sa tin televizorul deschis mai mult de 30 de secunde la emisiunea lui. Efectiv ma apucau nervi si imi dadea o stare totala de nervi.
     Lucrurile insa s-au schimbat acum 2 zile cand prietenul meu, care e fan convins Mircea Badea, nu a vrut sub nici un fel sa schimbe canalul sa nu-l mai aud si sa-l nu-l mai vad.
     Daca la inceputul emisiunii eram foarte stresata, nervoasa si iritata pe la finalul emisiunii nu imi mai puteam dezlipi ochii de televizor.
Si asa mi-am dat seama ca nu e draqu asa de negru! : p

miercuri, 13 octombrie 2010

Nu am mai scris de vreo cateva zile pe blog pentru simplu, dar in acelasi timp complicatul motiv ca am fost racita. Urasc raceala si tot ce include aceasta.
La un moment dat(spun cei care au avut grija de mine) ma vedeam la mare, la soare, ma frigea nisipul de pe plaja. E foarte aiurea ca a fost doar un vis si nu a fost real, caci tare mult mi-ar fi placut in loc sa stau in pat si sa fiu indopata cu pastile si mancare!!! sa-mi arda talpile deasupra nisipului de pe o plaja din tarile calde.
Voi ce spuneti nu ar fi fost mai bine asa?

joi, 7 octombrie 2010

Prima zi in postura de masterant

Luni,4 oct 2010, astept cu nerabdare sa merg la facultate. De ce atata nerabdare? Nici eu nu stiu. Poate pentru ca ma plictiseam deja acasa cu toate ca am avut o groaza de lucru la firma, si mi-am ocupat timpul si cu alte joburi dar parca tot lipsea ceva. Asa ca o sun pe Georgy si o anunt ca trebuie sa ne intalnim neaparat.
Ajunse la faculta, ne-am intalnit cu alt nebun in fata facultati (Radu). Intram in sala unde se tinea deschiderea si ne punem in ultimile banci sa nu atragem atentia din prima. Lucru care s-a intamplat mai tarziu cand noii nostri profesori au inceput sa vorbeasca si eu gaseam cate o alta semnificatie la tot ce spuneau, bineinteles ca incepeam sa rad la fiecare chestie si de asemenea bineinteles ca m-am facut remarcata si in acest inceput de an.
Cu toate ca i-am promis la Georgy ca anul acesta am sa fiu mai "cuminte" la cursuri nu stiu daca ma voi putea tine de cuvant. Dar eu voi incerca. :)

miercuri, 6 octombrie 2010

Acuma sa revenim la subiecte mai serose cum ar fi... sa vedem.... aaaa....stiu,sa-mi dati niste voturi la un concurs. Intrati pe linkul de mai jos si e de ajuns.
http://www.Ursuletul-Meu.co.cc/Ursulet-8-Bobo

Am revenit

Dupa cateva luni de absenta, mi-am gasit putin timp si am spus sa reincep sa scriu pe blogul meu.
Inainte de a va mai povesti unele din intamplarile mele, comice sau mai putin comice, doresc sa va multumesc ca mi-ati vizitat blogul in numar asa de mare(in unele zile chiar si cu sutele) chiar si in timpul in care nu am mai scris nimic. Acest lucru a fost cel care m-a convins ca trebuie sa  reincep sa scriu. Mai pe scurt vreau sa va anunt ca acest blog mai exista datorita voua.
Multumesc!

miercuri, 14 iulie 2010

Madalina

Cine nu a crescut cu cantecele ei? Cine nu ii mai fredoneaza macar cate o melodie din cand in cand?
Cu toti o stim, cu toti am admirato.
Astazi e inca o zi neagra in sufletele noatre, celor care am ascultato. Madalina Manole a plecat de langa noi dar cu siguranta Dumnezeu a avut un plan mai bun pentru ea.
Magdalena - Anca Manole pe numele ei real ne-a lasat cantecele ei ptr a nu o uita niciodata!
Dumnezeu sa o odihneasca!

Scrisoare funny

Draga mami si tati,
Ghidul nostru ne-a spus sa scriem acasa ca poate ati vazut la televizor inundatia si sunteti ingrijorati. Suntem bine. Apa a luat doar un cort si doi saci de dormit. Din fericire, nimeni nu s-a inecat pentru ca eram toti pe munte si il cautam pe Cristi. A, da, sun-o pe mama lui Cristi si spune-i ca totul e bine. Cristi nu poate scrie pentru ca si-a rupt mana.
Am mers si eu cu unul dintre jeep-urile Salvamont. A fost super. Nu l-am fi gasit niciodata in intunericul acela daca nu fulgera. Ghidul nostru, Victor, s-a enervat foarte tare pe Cristi pentru ca a plecat fara sa spuna nimanui. Cristi zice ca i-a spus, dar era in timpul incendiului, asa ca probabil n-a auzit. Stiai ca daca pui benzina pe foc, canistra o sa explodeze? Lemnul ud nu ardea, dar unul dintre corturi, da. Si hainele noastre la fel.
Danut o sa arate ciudat pana ii creste parul la loc. Ne intoarcem acasa sambata daca Victor reuseste sa repare masina. Nu a fost vina lui. Franele mergeau bine cand am plecat. Victor spune ca, cu o masina atat de veche, ceva se strica mereu. probabil de asta nu are asigurare. Mie mi se pare o masina misto. Nu se supara daca i-o murdarim, si cand e cald, ne lasa sa stam pe capota ca sa ne mai racorim. Se face destul de cald, cu 13 oameni intr-o masina. Ne lasa sa stam si in portbagaj pana l-a oprit un politist.
Ghidul nostru e misto. Il invata pe Tudorel sa conduca masina pe drumurile de munte, unde nu e trafic. Tot ce vedem pe aici sunt camioane cu busteni. Dimineata asta, toti tipii sareau in lac de pe stanci. Pe mine nu m-a lasat, pentru ca nu stiu sa inot, iar Cristi avea mana rupta, asa ca ne-a lasat sa mergem cu barca. A fost super. Se pot vedea sub apa copacii rupti de inundatie.
Victor nu e un scortos ca ceilalti ghizi pe care ii stiu. Ne-a lasat sa mergem fara veste de salvare.Trebuie sa petreaca mult timp lucrand la masina, asa ca incercam sa nu-i facem probleme. Ghici ce! Am primit toti insigne pentru ca am trecut cursul de prim ajutor. Cand Danut si-a taiat mana cu toporul, am invatat sa coasem vene. Marius si eu am vomitat, dar ghidul nostru zice ca era de la puiul stricat. Ne-a mai spus ca mancarea din inchisoare era si mai rea. Ma bucur ca a iesit de acolo. Zice ca acum a invatat cum sa faca lucrurile cum trebuie. Apropo, ce e un pedofil?
Trebuie sa plec acum. Mergem in oras sa ne trimitem scrisorile si sa cumparam vaselina. Nu va faceti griji. Suntem bine.

duminică, 11 iulie 2010

M-am gândit să vă ofer o stare de bună dispoziţi postând câteva bancuri în ton cu vremurile care le trăim.
Aşa că Enjoy!

1. Un american si un roman stau de vorba.
Americanul spune mandru:
- We have Barack Obama, Stevie Wonder, Bob Hope and Johnny Cash!
Romanul spune si el:
- We have Traian Basescu, no wonder, no hope, no cash...

2.  Romania este o tara deosebit de fertila: semeni functionari si cresc impozitele...

3. Soţul îşi însoţeşte soţia la cumpărături într-un supermarket. Şi-n timp ce împinge fără chef căruciorul, ajunge la raionul de bere. Ochii i se luminează. Super-ofertă! "cumpără azi o ladă de bere şi-n loc de 40 lei plăteşti doar 20". Entuziasmat apucă lada s-o bage-n cărucior.
- Heeei!! Ce faci? Întreabă nervoasă soţia.
- Păi draga mea, e ofertă: cu 20 lei îmi iau o ladă de bere!
- Suntem în criză dragule, nu ne putem permite! Las-o acolo.
Cu amărăciune-n suflet, bărbatul renunţă la berea lui preferată şi-şi continuă fără chef plimbarea prin magazin. La un moment dat ajung la raionul Cosmetice. Femeia apucă o cremă de faţă de pe raft şi dă s-o bage în cărucior.
- Heeei! Ce faci? sare furios soţul.
- Păi dragul meu, asta e crema mea preferată, mă face să arăt frumoasă şi costă doar 40 lei.
- La naiba!! Şi berea te face să pari frumoasă şi e la jumătate de preţ!

4. Un cetăţean s-a dus la administraţia financiară, să-şi depună declaraţia de venit.
-  N-am venit că am venit, am venit că n-am venit!
5. În plinã crizã se întâlnesc doi manageri si încep sã discute despre problemele firmelor.
- Auzi, tu îti mai plãtesti angajatii?
- Nu. Tu îi plãtesti?
- Nu, nici eu. - si continuã sã vinã la muncã si ai tãi, nu-i asa?
- Da, vin constiinciosi.
- Stii ceva? Eu cred cã ar trebui sã le cerem o taxã de intrare în firmã.

Dur dar adevărat!

miercuri, 30 iunie 2010

Leapşă

Pentru că nu am mai pus nici o leapşă până acuma pe blog (ci doar am răspuns la una) m-am gândit că ar fi timpul să vă pun una. În special pentru Georgy, că tot ma neglijat în ultimul timp, aşa că m-am gândit să-i dau de lucru.
Stăteam zilele trecute şi mă gândeam ce mi-am dorit eu să mă fac când eram mică. Şi acum încep lista:
1. Să ma fac bucătăreasă, adică să prezint reţete culinare la televizor.
Acest vis sa spulberat acum vreo 3 ani când mi-am dat seama că eu defapt nu am nici o treabă cu gătitul. Îmi place doar să mănânc.
2.Să fiu a 3 a Andree din trupa Andre. Acest vis a fost încurajat în mintea mea de faptul că mami a fost cântăreaţă şi mă gândeam că am moştenit şi eu ceva de la ea. Dar şi la acest vis am renunţat pentru că şi mami a renunţat pentru familie la muzică, deci am zis că ar fi normal să renunţ şi eu.
3. Cea mai recentă meserie care am vrut să o îmbrţişez a fost aceea de doctor veterinar. Asta pentru că îmi plac animalele foarte mult. Şi la această meserie am renunţat pentru simplu motiv că nu suport sângele.
4. Mi-am dorit la fel de mult să fiu somalier. Nu pentru că îmi place vinul exagerat de mult ci pentru că mi se pare o meserie nobilă.
5. Mi-am dorit să mă fac designer vestimentar. Această dorinţă a venit în timp ce îi "recondiţionam" hainele mamei.
Încă nu mi-am găsit vocaţia. Dacă cineva stie ce meserie mi se potriveşte este rugat să mă ajute, pentru că după cum se vede încă nu stiu ce vreau să mă fac când cresc mare, iar problema acuma apare, cred că am crescut deja destul de mare şi ar cam fi timpu să mă hotărăsc.

marți, 22 iunie 2010

Episodul 2

Este deja a doua zi de când am aceleaşi sentimente de respingere faţă de societate. Gândind astăzi la rece toate cele petrecute ieri şi toate cele acumulate în decursul anilor, îmi dau seama că nu mă pot calma nici după 48 de ore. Am sentimentul că dacă mai închid şi de această data ochii voi rămâne tot la statutul de ţintă, pe când eu îmi doresc să fiu cea care apasă pe trăgaci! Pot ţinti multi indivizi dar nu îmi doresc asta, îmi doresc să ţintesc doar acei indivizi care odată sau poate de mai multe ori au tras în mine fără milă şi în special fără motiv! Nu vreau să pozez în victimă, vreau doar să schimb măcar un dram din socitatea în care trăim!

luni, 21 iunie 2010

Multă speranţă, mare dezamăgire!

Dezamăgire sau poate repulsie sau mai bine spus silă. Nici nu stiu cum să descriu ceea ce simt în momentul ăsta. Oare voi cum v-aţi simţi dacă aţi vedea că vă aflaţi într-un cerc, într-o societate unde toate meritele se atribuie celor care stiu pe lângă cine să stea, printre nişte oameni corupţi fără principii, nepăsători la cei din jur. Nişte oameni care încalcă atât principiile morale cât şi cele legale. Oare cum am ajuns eu să mă perind pe lângă niste astfel de fiinţe?! Simplu ! Nu stiam ce mă asteaptă, încă mai credeam că oamenii sunt altfel, oamenii care ar trebui să ne înveţe ceva, oamenii maturi care ar trebui să fie înţelegători cu noi, care ar trebui să ne ia pe fiecare în parte ca pe nişte fiinţe individuale nu să ne bage pe toţi la un loc. Suntem fiinţe individuale! Avem personalităţi diferite! Avem nevoi diferite! 
Numai un uragan nu poate opri furtuna din mine!
Poate veţi spune că am folosit cuvinte prea dure, dar vă pot asigura că am adresat doar nişte simple alinte.

vineri, 18 iunie 2010

Dezordine

Bineînţeles că eu las tot timpu lucrurile pe ultima sută de metri, nu neapărat că vreau eu ci pentru că aşa mi se întâmplă mie (doar nu credeţi că fac eu să se întâmple, eu nu sunt uitucă, chiar nu sunt singura mea bubă este că sufăr de gauri negre dar asta e altă poveste ). Urăsc să mi se facă ordine în lucrurile mele, recunosc că e dezordine în camera mea dar e o dezordine ordonată, nu stiu dacă înţelegeţi ce vreau să spun dar eu tot timpu când vreau ceva să iau din cameră stiu exact unde este. Acest lucru era valabil până azi când binedispusă, cum sunt eu de obicei dimineţa sau poate doar în unele dimineţi... bine fie nu-s niciodată binedispusă dimineaţa. În starea mea de dimineaţă mă apuc să caut o foaie în teancu de foi albe, de foi scrise la cursuri, de cărţi, de reviste, etc. Ce credeţi am găsit foaia cu pricina? Vă spun eu ....NU! Bunădispoziţia mea de dimineaţa (dacă am avuto ) se transformă în nervi, stres şi altele. Încep să sun, că doar stiţi faza ai cu sună un prieten să te ajute, o pun în aplicare şi o sun pe Georgi;
-Fatah, nu cumva e la tine foaia cu pricina?
-Nu. Ţi-am dat-o atunci când ai fost la mine,acu vreo 2 săptămâni.
-Aha. Mersi frumos şi scuze de deranj.
. . .
Acestea fiind spuse. Vă daţi seama că mi-am pierdut speranţele să o mai gasesc dar un om cu suflet mare mi-a spus că îmi face rost de alta.
Şi acuma pot să îmi încep şi eu ziua binedispusă.

marți, 15 iunie 2010

Licenta bato cucu

Poate vă intrebati de ce sunt asa stresată cu licenta si de ce vă stresez si pe voi, răspunsul este simplu : pentru că nu mai stiu ce să mai scriu, nu mai gasesc materiale şi sunt aproape de depresie şi apăi dacă intru eu în depresie numai ies până la iarnă. Titlul lucrării este Umorul în publicitate, poate va gândiţi că este simplu, aşa gândeam şi eu când mi-am ales-o, dar vă asigur că nu este. Aşa ca m-am decis să va cer ajutorul; cei care aveţi materiale despre această temă şi binevoiţi să ma ajutaţi sunteţi bineveniţi. Acestea fiind spuse ma reîntorc la oile mele,adică la căutarea unor materiale noi.

vineri, 11 iunie 2010

Relaxare sau poate nu.

Plec de dimineata,pe week-end  la Arad,dar nu va ganditi ca plec de placere sa fac baitza intr-un strand din alt oras decat Timisoara; nuuu. Ma duc sa-mi distribui operele de arta facute de manutele mele. Cand spun opere de arta probabil va veti gandi ca o spun la misto, dar nu e asa, de data asta sunt foarte mandra de ce a putut iesi din mainile mele. Si de asemenea sunt sunt si foarte uimita ca am putut face ceva care sa-mi placa asa de mult. Deci fara discuti sambata dimineata imi voi lua cateii,pisicutele(stati linistiti ca nu se bat,sunt "crescuti impreuna") si cateva florice si plec sa ma topesc la caldura din Arad ca de asta din Timisoara m-am cam saturat.

miercuri, 9 iunie 2010

Usor,usor plecam cu toti.


A mai cazut o stea a baletului Timisorean. Flavius Sasu,prim-solist al baletului Teatrului National Sarb din Novi Sad a plecat spre cer la doar 29 de ani in urma unui accident de motocicleta. Celor care l-am cunoscut ne vine greu sa vorbim despre el la trecut, dar suntem siguri ca el va fi prezent mereu in sufletele noastre.
Dumnezeu sa-l odihneasca!!!

Timpul zboara

Probabil v-ati intrebat de ce nu am mai postat de mult timp. raspunsul e simplu dar lung,deci am sa va spun pe scurt pentru a nu va umple capul cu problemele mele. In primul rand dragi cititori, am avut banchetul(se pare ca termin facultatea:) ) urmat de un curs festiv care mi-a dat emotii :P. Nu-mi vine sa cred ca termin cu facultatea si incep sa-mi iau viata in propriile maini,lucru destul de dificil pentru ca eu sunt obisnuita ca altcineva sa ia decizile importante in locul meu.
Aceasta postare o scriu intr-o pauza de scris Licenta. Da am intrat in criza de timp si ma macina gandul ca nu-mi voi termina lucrarea de licenta la timp.
Sper ca voi reusi de acum inainte sa scriu mai des pe blog.

joi, 25 martie 2010

La multi ani mie!

O.K. Stiu ca nu am mai postat de mult pe blogul meu dar cred,si imi doresc sa credeti si voi ca am avut un motiv intemeiat, ba chiar mai multe pentru care nu am mai avut timp de blog. Unu si cel mai important a fost ziua mea de nastere. Am incercat sa fac ceva sa fie placut pentru toti invitatii mei si mai ales pentru mine. Am inceput cu stabilirea zilei in care sa organizez petrecerea, care credeti-ma ca a fost destul de greu. M-am uitat zilele trecute la meteo cat nu m-am uitat in 22 de ani la un loc. Vroiam o zi cu soare ca sa pot sa-mi dezmierd invitatii cu un gratar legendar pentru ca toate gratarele facute la mine sunt foarte gustoase si nu ca vreau sa ma laud dar sunt legendare. In sfarsit am gasit ziua potrivita. Mi-am chemat prietenii si am inceput petrecerea.
 Gratarul a fost dinou laudat,ambianta placuta si lumea s-a simtit bine.Spun asta pentru ca nu am avut reclamatii!A fost o zi memorabila!

P.S.: Daca vreunu dintre cititorii blogului a fost printre invitati si vrea sa faca vreo reclamatie vreau sa-l anunt ca NU se primesc reclamatii ulterioare! :-p

duminică, 14 martie 2010

Marius Iuliu Mare

Veste socanta pentru melomanii timisoreni si nu numai. Ieri, ne-a parasit baritonul Marius Iuliu Mare. La varsta de numai 52 de ani,in urma unui infart, inima lui a incetat sa mai bata. Prezenta lui pe scena este de neinlocuit!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.

duminică, 7 martie 2010

O gura de aer...

In sfarsit pot sa spun ca respir. Gata cu restantele,gata cu stresu,gata cu nervii....gata cu tot! Revin la viata mea linistita pe care o aveam cu o saptamana inainte. Nici nu va puteti imagina ce usurata ma simt.
Freedom frate! 

vineri, 5 martie 2010

Banc

- Prietene, n-am avut noroc cu nicio nevasta!
- Cum asa?
- Prima a fugit cu un italian....
- Si a doua?
- Nu vrea sa fuga!

Doleante

Deci am ca sarcina sa-mi scriu cele mai daahhh(tampite) dorinte. Deci incep...

-sa raman vesnic copil;
-sa am o matrita de facut bani;
-sa nu mai am "gauri negre"cand port o discutie;
-sa nu mai existe fotomodele perfecte;
-sa nu mi se mai imbolnaveasca cateii niciodata!
-sa nu mai existe orele 8si 9;
-sa dispara Cancan de pe piata(Georgy stie);
-sa nu mai iau virusi pe comp de pe toate siturile;
-sa nu mai "primesc" telecomenzi in cap,nevinovata;
-sa o am pe Valentina Pelinel in lista de prieteni;
-sa locuiesc intro fabrica de tigari;
-sa nu mai trimita oamenii torturi prin Normandia;
-sa-mi creasca parul intr-un an cat la altele in 10ani;


Deocamdata cam atatea imi vin in cap,dar sunt sigura ca lista se va mai lungi in timp :p.

luni, 1 martie 2010

Concert Phoenix

Aseara am avut o seara senzationala. Am reusit dupa multi ani sa ajung la un concert Phoenix. Atmosfera a fost dementiala. Atata am putut sa ma zbengui pe acolo ca azi ma mir ca mai pot sa ma misc. De voce sa nu va mai spun ca e o adevarata minune ca nu am ragusit,dupa 1 ora jumate de zbierat(pentru ca eu pur si simplu zbieram!).
A fost ca o incarcare de baterii pentru mine si deabia astept si un concert cu Cargo pentru ca pot sa spun ca ei sunt preferatii mei.

Vreau voturi

http://lumeacafelei.eva.ro/plantatia-lui-andreea_belba/ intrati in fiecare zi ca sa imi creasca plantatia de cafea. :) V-am pupat.

miercuri, 24 februarie 2010

Finally

 In sfarsit am ajuns acasa,dupa lungi incercari de a gasi drumul spre casa (glumesc). Urasc zilele aglomerate sau mai bine spus, pur si simplu urasc zilele care mi se par haotice. Iar o zi haotica in viziunea mea este o zi in care trebuie sa ma trezesc la o ora atat de inumana precum ora 6 dimineata (asta este primul semn ca voi fi moracanoasa toata ziua), iar afara sa mai fie si o vreme de cacao,adica sa ploua (este al doilea semn care contureaza ideea unei zile infernale). Primul lucru bun care mi s-a intamplat azi-dimineata este ca am reusit sa-mi beau toata cafeaua fara sa ma grabesc. Credeti-ma e o performanta. Pentru mine e ca un sport extrem sa reusesc dimineata sa-mi beau toata cafeaua.
 Multi veti gandi acuma ca cine se scoala de dimineata departe ajunge. Dar ca sa vedeti ca nu este asa, va voi spune ca eu am ajuns doar pana la facultate, distanta pe care o puteam parcurge si daca m-as fi trezit la o ora mai decenta, sa spunem 10 :-P.
 Avand in vedere ca tocmai am primit o veste imbucuratoare nu prea mai imi vine sa ma mai plang de ceva. Nici macar de faptul ca maine am aceiasi ora de trezire si un program facut parca sa imi puna nervi la incercare.
 

marți, 23 februarie 2010

O noua zi...

 Azi-dimineata cand m-am trezit era sa fac un infart, trecand pe langa oglinda. Motivu? Aseara m-am gandit sa-mi schimb putin look-ul si anume sa ma tund,si sa ma vopsesc, pentru prima oara in viata mea. Operatiunea schimbarii a avut loc cu succes cu toate ca eu ma asteptam la cu totu alt rezultat. Acuma ce sa mai fac? Nu prea mai am ce...sau.... daca stau sa ma gandesc putin.... ar mai fi ceva de facut dar cred ca  rezultatul ar fi unul si mai catastrofal. Ar mai fi varianta unei tunsori de vara,numita popular tunsoare zero sau cheala. Ma apuca rasu daca ma gandesc ca ar putea lumea sa strige dupa mine pe strada"chelie-butelie" sau ar putea sa ma intrebe daca folosesc Pronto ca imi luceste chelia :))Ar fi chiar funny si jenant in acelasi timp.
  Acestea fiind spuse si cantarind cu atentie variantele posibile(nu prea multe la numar), mai mult ca sigur voi ramane la look-ul actual si parul meu nu va mai suferii nici o schimbare(spre  fericirea lui : p).
  Morala? Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa nu fie cum te astepti.

luni, 22 februarie 2010

Ca o straina...

Habar nu am ce sa fac.... Acuma am aflat ca o prietena mai veche de-a mea este bolnava.Oare ar trebui sa-i fac o vizita? Noi am cam rupt legatura atunci cand ea s-a mutat la Bucuresti si a devenit vedeta... A devenit vedeta pentru lume iar pentru mine a devenit o straina. Distanta ii indeparteaza cu siguranta pe oameni. Mi-ar fi penibil sa ajung la ea acasa(sta cam la 5 min de casa mea) si sa stam pur si simplu fara sa avem ce discuta,iar ea sa creada ca ma duc obligata de imprejurari sa-i fac vizite.
Daca stau mai bine sa ma gandesccat de penibil as putea sa ma simt? K doar e vorba de prietena mea.
Cred ca am sa fac mai pe seara o plimbare :). Sa vedem ce o iesi.

duminică, 21 februarie 2010

Am revenit. Trebuie sa recunosc ca mi-a luat ceva timp sa ma apuc sa scriu din nou pe blog. Am tot stat sa ma gandesc despre ce as putea scrie eu... Si am venit cu o intrebare la care sper sa aveti voi raspuns ca pe mine tehnologia asta noua ma sperie rau de tot. Ce intelegeti voi prin cinema 7D? Si cu ce e mai diferit de cinema 3D?