Madalina

Cine nu a crescut cu cantecele ei? Cine nu ii mai fredoneaza macar cate o melodie din cand in cand?
Cu toti o stim, cu toti am admirato.
Astazi e inca o zi neagra in sufletele noatre, celor care am ascultato. Madalina Manole a plecat de langa noi dar cu siguranta Dumnezeu a avut un plan mai bun pentru ea.
Magdalena - Anca Manole pe numele ei real ne-a lasat cantecele ei ptr a nu o uita niciodata!
Dumnezeu sa o odihneasca!

Scrisoare funny

Draga mami si tati,
Ghidul nostru ne-a spus sa scriem acasa ca poate ati vazut la televizor inundatia si sunteti ingrijorati. Suntem bine. Apa a luat doar un cort si doi saci de dormit. Din fericire, nimeni nu s-a inecat pentru ca eram toti pe munte si il cautam pe Cristi. A, da, sun-o pe mama lui Cristi si spune-i ca totul e bine. Cristi nu poate scrie pentru ca si-a rupt mana.
Am mers si eu cu unul dintre jeep-urile Salvamont. A fost super. Nu l-am fi gasit niciodata in intunericul acela daca nu fulgera. Ghidul nostru, Victor, s-a enervat foarte tare pe Cristi pentru ca a plecat fara sa spuna nimanui. Cristi zice ca i-a spus, dar era in timpul incendiului, asa ca probabil n-a auzit. Stiai ca daca pui benzina pe foc, canistra o sa explodeze? Lemnul ud nu ardea, dar unul dintre corturi, da. Si hainele noastre la fel.
Danut o sa arate ciudat pana ii creste parul la loc. Ne intoarcem acasa sambata daca Victor reuseste sa repare masina. Nu a fost vina lui. Franele mergeau bine cand am plecat. Victor spune ca, cu o masina atat de veche, ceva se strica mereu. probabil de asta nu are asigurare. Mie mi se pare o masina misto. Nu se supara daca i-o murdarim, si cand e cald, ne lasa sa stam pe capota ca sa ne mai racorim. Se face destul de cald, cu 13 oameni intr-o masina. Ne lasa sa stam si in portbagaj pana l-a oprit un politist.
Ghidul nostru e misto. Il invata pe Tudorel sa conduca masina pe drumurile de munte, unde nu e trafic. Tot ce vedem pe aici sunt camioane cu busteni. Dimineata asta, toti tipii sareau in lac de pe stanci. Pe mine nu m-a lasat, pentru ca nu stiu sa inot, iar Cristi avea mana rupta, asa ca ne-a lasat sa mergem cu barca. A fost super. Se pot vedea sub apa copacii rupti de inundatie.
Victor nu e un scortos ca ceilalti ghizi pe care ii stiu. Ne-a lasat sa mergem fara veste de salvare.Trebuie sa petreaca mult timp lucrand la masina, asa ca incercam sa nu-i facem probleme. Ghici ce! Am primit toti insigne pentru ca am trecut cursul de prim ajutor. Cand Danut si-a taiat mana cu toporul, am invatat sa coasem vene. Marius si eu am vomitat, dar ghidul nostru zice ca era de la puiul stricat. Ne-a mai spus ca mancarea din inchisoare era si mai rea. Ma bucur ca a iesit de acolo. Zice ca acum a invatat cum sa faca lucrurile cum trebuie. Apropo, ce e un pedofil?
Trebuie sa plec acum. Mergem in oras sa ne trimitem scrisorile si sa cumparam vaselina. Nu va faceti griji. Suntem bine.

M-am gândit să vă ofer o stare de bună dispoziţi postând câteva bancuri în ton cu vremurile care le trăim.
Aşa că Enjoy!

1. Un american si un roman stau de vorba.
Americanul spune mandru:
- We have Barack Obama, Stevie Wonder, Bob Hope and Johnny Cash!
Romanul spune si el:
- We have Traian Basescu, no wonder, no hope, no cash...

2.  Romania este o tara deosebit de fertila: semeni functionari si cresc impozitele...

3. Soţul îşi însoţeşte soţia la cumpărături într-un supermarket. Şi-n timp ce împinge fără chef căruciorul, ajunge la raionul de bere. Ochii i se luminează. Super-ofertă! "cumpără azi o ladă de bere şi-n loc de 40 lei plăteşti doar 20". Entuziasmat apucă lada s-o bage-n cărucior.
- Heeei!! Ce faci? Întreabă nervoasă soţia.
- Păi draga mea, e ofertă: cu 20 lei îmi iau o ladă de bere!
- Suntem în criză dragule, nu ne putem permite! Las-o acolo.
Cu amărăciune-n suflet, bărbatul renunţă la berea lui preferată şi-şi continuă fără chef plimbarea prin magazin. La un moment dat ajung la raionul Cosmetice. Femeia apucă o cremă de faţă de pe raft şi dă s-o bage în cărucior.
- Heeei! Ce faci? sare furios soţul.
- Păi dragul meu, asta e crema mea preferată, mă face să arăt frumoasă şi costă doar 40 lei.
- La naiba!! Şi berea te face să pari frumoasă şi e la jumătate de preţ!

4. Un cetăţean s-a dus la administraţia financiară, să-şi depună declaraţia de venit.
-  N-am venit că am venit, am venit că n-am venit!
5. În plinã crizã se întâlnesc doi manageri si încep sã discute despre problemele firmelor.
- Auzi, tu îti mai plãtesti angajatii?
- Nu. Tu îi plãtesti?
- Nu, nici eu. - si continuã sã vinã la muncã si ai tãi, nu-i asa?
- Da, vin constiinciosi.
- Stii ceva? Eu cred cã ar trebui sã le cerem o taxã de intrare în firmã.

Dur dar adevărat!

Leapşă

Pentru că nu am mai pus nici o leapşă până acuma pe blog (ci doar am răspuns la una) m-am gândit că ar fi timpul să vă pun una. În special pentru Georgy, că tot ma neglijat în ultimul timp, aşa că m-am gândit să-i dau de lucru.
Stăteam zilele trecute şi mă gândeam ce mi-am dorit eu să mă fac când eram mică. Şi acum încep lista:
1. Să ma fac bucătăreasă, adică să prezint reţete culinare la televizor.
Acest vis sa spulberat acum vreo 3 ani când mi-am dat seama că eu defapt nu am nici o treabă cu gătitul. Îmi place doar să mănânc.
2.Să fiu a 3 a Andree din trupa Andre. Acest vis a fost încurajat în mintea mea de faptul că mami a fost cântăreaţă şi mă gândeam că am moştenit şi eu ceva de la ea. Dar şi la acest vis am renunţat pentru că şi mami a renunţat pentru familie la muzică, deci am zis că ar fi normal să renunţ şi eu.
3. Cea mai recentă meserie care am vrut să o îmbrţişez a fost aceea de doctor veterinar. Asta pentru că îmi plac animalele foarte mult. Şi la această meserie am renunţat pentru simplu motiv că nu suport sângele.
4. Mi-am dorit la fel de mult să fiu somalier. Nu pentru că îmi place vinul exagerat de mult ci pentru că mi se pare o meserie nobilă.
5. Mi-am dorit să mă fac designer vestimentar. Această dorinţă a venit în timp ce îi "recondiţionam" hainele mamei.
Încă nu mi-am găsit vocaţia. Dacă cineva stie ce meserie mi se potriveşte este rugat să mă ajute, pentru că după cum se vede încă nu stiu ce vreau să mă fac când cresc mare, iar problema acuma apare, cred că am crescut deja destul de mare şi ar cam fi timpu să mă hotărăsc.

Episodul 2

Este deja a doua zi de când am aceleaşi sentimente de respingere faţă de societate. Gândind astăzi la rece toate cele petrecute ieri şi toate cele acumulate în decursul anilor, îmi dau seama că nu mă pot calma nici după 48 de ore. Am sentimentul că dacă mai închid şi de această data ochii voi rămâne tot la statutul de ţintă, pe când eu îmi doresc să fiu cea care apasă pe trăgaci! Pot ţinti multi indivizi dar nu îmi doresc asta, îmi doresc să ţintesc doar acei indivizi care odată sau poate de mai multe ori au tras în mine fără milă şi în special fără motiv! Nu vreau să pozez în victimă, vreau doar să schimb măcar un dram din socitatea în care trăim!

Multă speranţă, mare dezamăgire!

Dezamăgire sau poate repulsie sau mai bine spus silă. Nici nu stiu cum să descriu ceea ce simt în momentul ăsta. Oare voi cum v-aţi simţi dacă aţi vedea că vă aflaţi într-un cerc, într-o societate unde toate meritele se atribuie celor care stiu pe lângă cine să stea, printre nişte oameni corupţi fără principii, nepăsători la cei din jur. Nişte oameni care încalcă atât principiile morale cât şi cele legale. Oare cum am ajuns eu să mă perind pe lângă niste astfel de fiinţe?! Simplu ! Nu stiam ce mă asteaptă, încă mai credeam că oamenii sunt altfel, oamenii care ar trebui să ne înveţe ceva, oamenii maturi care ar trebui să fie înţelegători cu noi, care ar trebui să ne ia pe fiecare în parte ca pe nişte fiinţe individuale nu să ne bage pe toţi la un loc. Suntem fiinţe individuale! Avem personalităţi diferite! Avem nevoi diferite! 
Numai un uragan nu poate opri furtuna din mine!
Poate veţi spune că am folosit cuvinte prea dure, dar vă pot asigura că am adresat doar nişte simple alinte.

Dezordine

Bineînţeles că eu las tot timpu lucrurile pe ultima sută de metri, nu neapărat că vreau eu ci pentru că aşa mi se întâmplă mie (doar nu credeţi că fac eu să se întâmple, eu nu sunt uitucă, chiar nu sunt singura mea bubă este că sufăr de gauri negre dar asta e altă poveste ). Urăsc să mi se facă ordine în lucrurile mele, recunosc că e dezordine în camera mea dar e o dezordine ordonată, nu stiu dacă înţelegeţi ce vreau să spun dar eu tot timpu când vreau ceva să iau din cameră stiu exact unde este. Acest lucru era valabil până azi când binedispusă, cum sunt eu de obicei dimineţa sau poate doar în unele dimineţi... bine fie nu-s niciodată binedispusă dimineaţa. În starea mea de dimineaţă mă apuc să caut o foaie în teancu de foi albe, de foi scrise la cursuri, de cărţi, de reviste, etc. Ce credeţi am găsit foaia cu pricina? Vă spun eu ....NU! Bunădispoziţia mea de dimineaţa (dacă am avuto ) se transformă în nervi, stres şi altele. Încep să sun, că doar stiţi faza ai cu sună un prieten să te ajute, o pun în aplicare şi o sun pe Georgi;
-Fatah, nu cumva e la tine foaia cu pricina?
-Nu. Ţi-am dat-o atunci când ai fost la mine,acu vreo 2 săptămâni.
-Aha. Mersi frumos şi scuze de deranj.
. . .
Acestea fiind spuse. Vă daţi seama că mi-am pierdut speranţele să o mai gasesc dar un om cu suflet mare mi-a spus că îmi face rost de alta.
Şi acuma pot să îmi încep şi eu ziua binedispusă.